Ce conține tutunul pentru narghilea?

Ți-ai pus adesea întrebări despre tutunul pentru narghilea? Te-ai întrebat de unde provine, ce conține și care e diferența dintre acestea? Stai fără grijă, îți răspundem noi la toate aceste întrebări.

De unde provine tutunul pentru narghilea

Tutunul pentru narghilea în Orientul Mijlociu este numit Ma’assel, care înseamnă „cu miere”. Acesta a fost descoperit pentru prima dată în secolul al XVI-lea când, în timpul unei furtuni, pe o navă care transporta atât tutun, cât și miere și se îndrepta din Anglia către India, borcanele cu miere s-au spart și s-au amestecat cu tutun. Tutunul a fost distrus, iar comerciantul a fost nevoit să găsească o modalitate prin care marfa să fie folosită și vândută. Soluția? O narghilea, desigur.

Nu se știe dacă această poveste este pe deplin adevărată sau nu, dar ceea ce se știe este că tutunul pentru narghilea își are originea în India și s-a răspândit printre culturile persane, turce și din Orientul Mijlociu, unde este încă popular și astăzi.

Ce conține tutunul pentru narghilea și ce îl deosebește de celelalte tipuri de tutun

Umplutura care intră în vasul de lut poate fi numită shisha sau tutun pentru narghilea sau aromă pentru shisha. Toți acești termeni au același sens. Tutunul pentru narghilea nu este tutunul uscat tipic folosit în țigări, trabucuri sau pipe. Tutunul pentru narghilea este un tutun umed, tratat folosind diverse ingrediente.

Tutunul pentru narghilea

Tutunul constituie ingredientul de bază pentru majoritatea tutunului pentru narghilea. Umiditatea sa se datorează în mare parte tratamentului cu melasă, glicerină sau miere. Aromele dau, de asemenea, un pic de umiditate tutunului. Rezultatul este un tutun ușor umed.

În cazul țigărilor, trabucurilor și pipelor se folosește tutun uscat. Tutunul este ars pentru a produce fum. Tutunul pentru narghilea nu este ars. Este încălzit prin convecție. Materialul nu este aprins direct și nu se folosește arderea. În schimb, aerul fierbinte produs de cărbuni încălzește tutunul din interiorul vasului, iar fumul este produs prin procesul de convecție.

Tutunul folosit este, în mare parte, tutun cu frunze blonde sau tutun cu frunze brune. În cazul celor care preferă tutunul fără nicotină, ingredientul de bază poate fi reprezentat de fructe sau extract din frunze de ceai, fie de fibre de trestie de zahăr. Acest tutun pe bază de plante nu conține nicotină, cu excepția cazului în care este adăugată.

Nicotina este prezentă atât în tutunul cu frunze blonde, cât și în cel cu frunze brune, dar în grade diferite.

Cel mai des folosit tutun pentru narghilea este Virginia cu frunze blonde, cunoscut și sub numele de tutun Bright Leaf. Uneori, aceste frunze sunt amestecate și cu alte soiuri de tutun oriental (turcesc). În mod obișnuit, frunzele blonde sunt întărite prin ardere, ceea ce înseamnă că sunt uscate într-o structură interioară încălzită. Acest proces de întărire este cel care dă tutunului Virginia cu frunze blonde culoarea sa vibrantă galben / portocalie și o aromă dulce.

Melasă, glicerină sau miere

Tutunul pentru narghilea conține frunze de tutun ca ingredient de bază, care sunt tratate cu melasă, glicerină sau miere. Ulterior, tutunul este aromatizat.

Melasa este folosită ca îndulcitor și este făcută din trestie de zahăr. Există și alți înlocuitori, cum ar fi mierea și siropul de porumb, cu toate acestea, melasa este cea mai comună alegere a brandurilor moderne.

Glicerina este un alt ingredient utilizat la fabricarea tutunului pentru narghilea. Ajută la aromatizare și la menținerea umezelii frunzelor.

În timp ce tipul de tutun folosit este, fără îndoială, important, eventuala experiență a unui utilizator cu orice tip de tutun va depinde în mare măsură de aromă. Aceasta depinde în întregime de formula utilizată de un producător pentru un anumit profil de aromă. Utilizatorii au, de asemenea, libertatea de a amesteca mai multe arome. Unele dintre cele mai comune arome folosite sunt de lămâie, măr, struguri și chiar menta.