De sute de ani, oameni din intreaga lume s-au bucurat de aroma dulce si de gustul provenit din folosirea narghilelei. Fumatul dintr-o narghilea este o traditie onorata in timp, care dateaza din anii 1500 in Orientul Mijlociu, unde a fost impartita de toate tipurile de categorii de oameni. Fumatul dintr-o narghilea nu s-a schimbat foarte mult de-a lungul anilor, dar cateva imbinari moderne au adus narghilea in secolul urmator.

Intelegerea narghilelei si a componentelor sale

Pentru a aprecia istoria narghilelei, trebuie sa intelegeti mai intai dispozitivul in sine. Narghilea vine in multe forme si stiluri diferite, dar cea mai comuna are 5 componente principale. Asezat in partea de sus este vasul sau capul narghilelei, care poarta denumirea de creuzet. Acest recipient contine tutunul si carbunii si este cel mai adesea realizat din lut sau marmura. Recipientul este acoperit cu o folie de aluminiu perforata.

Pentru a incalzi tutunul la temperatura corespunzatoare, fara a-l arde, in partea de sus a creuzetului, pe folia de aluminiu, se adauga carbunii aprinsi. Pe urma, uneori, peste carbuni, se adauga un capac anti-vant, pentru a impiedica vantul sa accelereze la arderea tutunului si sa pastreze carbunii fierbinti pe creuzet. Acest capac este in mare parte fabricat din metal si are gauri de aer si un inel mic pentru a-l ridica.

Sub creuzet, se afla tava, un disc metalic care inconjoara creuzetul si actioneaza ca o scrumiera pentru tutunul folosit. Apoi, avem tulpina sau corpul narghilelei. Tulpina este un tub lung care trece printr-o garnitura in care un tub mai restrains, patrunde in apa vasului. Garnitura mentine corpul in pozitie.

Piesa finala este furtunul, prin care utilizatorul trage fumul din vas. Unele narghilele au furtunuri multiple si poate exista o supapa de aer care are scopul de a elimina fumul ramas.

Vasul de apa reprezinta baza narghilelei. Acesta este cel mai adesea realizat din sticla si poate fi, fie simplu, fie foarte elaborat. Unii oameni prefera sa guste apa cu frunze de menta, fructe, condiment sau gheata zdrobita pentru a ajuta la racirea fumului.

Un furtun de narghilea poate fi usor scos din portul sau in garnitura pentru a-l curata sau inlocui. Furtunurile au la capat un mustiuc, care este realizat din lemn, metal sau plastic si vine in diferite stiluri, forme si dimensiuni.

Narghilea la inceput

Majoritatea oamenilor cred ca narghileaua provine din provinciile din Nord-Vestul Indiei, Rajasthan si Gujarat, localizate de-a lungul granitei cu Pakistanul. O minoritate sustine ca provine din dinastia Safavid din Persia si apoi s-a raspandit in India de Est. Din india, narghilea a migrat apoi in Egipt, Siria, Grecia si Turcia. Originile sale nu sunt la fel de bine cunoscute ca cele a tigarii electronice.

Stim ca, in acest moment, utilizarea narghilelei s-a raspandit in Orientul Mijlociu, precum si in Europa, Asia, America de Nord si Africa, desi concentrate mai ales in tarile nordice arabe, precum si in Tanzania si Africa de Sud. Deoarece utilizarea narghilelei s-a extins de la o tara la alta, a evoluat atat stilistic cat si functional.

Istoria narghilelei

Desi el nu citeaza o sursa in scrierile sale, Cyril Elgood, un medic britanic si istoricul medicinei din Persia/Iran, sustine ca un medic indian in curtea lui Moghul pe nume Irfan Shaikh a inventat Narghilea. O poezie a lui Ahil Sharazi contesta aceasta afirmatie, deoarece mentioneaza folosirea unui “galyan”, un dispozitiv ca si narghilea, in timpul domniei lui Shah Tahmasp ( 1514 – 1576 ).

Aceste narghilele au fost dispozitive mai simple, comparativ cu narghilele moderne. Primele narghilele, au fost realizate din nuca de cocos, cu bambus, folosit ca tub sau furtun.

Europenii au introdus pentru prima data tutunul in Persia si India la inceputul secolului al XVI-lea. Fumatul de tutun a castigat in popularitate in Persia si in zonele incojuratoare, pana cand un medic persan din curtea, Mughal, pe numele lui Hakim Abu’l-Fath Gilani, i-a crescut interesul pentru sanatatea oamenilor care fumau. El si-a imaginat un dispozitiv care sa permita trecerea fumului prin apa, purificand si racind fumul inainte de inhalare. Istoricii cred ca Gilani a facut primul “galyan” pentru Akbar I. dupa ce ambasadorul Bijapurului l-a sfatuit pe imparat sa se lase de fumat. De acolo, inventia sa a decolat, devenind treptat perfectionata in timp, asemanatoare cu extinderea neuniforma a cafelei.

Majoritatea narghilelelor erau fabricate din lemn sau din diverse metale. In secolul al XVII-lea, meseriasii din Turcia au folosit narghilea ca o oportunitate de a-si arata abilitatile, realizand narghilele frumos decorate. Furtunurile lor au fost la fel de bine facute si pretuite pentru mestesugul lor.

Narghileaua moderna

Multe tari au experimentat o renastere cu barurile si localurile de narghilea, deoarece oamenii aleg sa foloseasca o narghilea in detrimentul utilizarii altei forme de fumat. Desi puteti gasi in continuare oameni care sa se bucure de narghilea in aceleasi moduri traditionale care au fost cunoscute de ani de zile, exista acum oameni care realizeaza narghilele de inalta tehnologie folosind metale moderne, polimeri si alte materiale. Cu alte cuvinte, au luat forma narghilelei si au adus-o in secolul 21.  Aceste modele au stiluri moderne sau chiar futuriste, cu baze mari si frumos proiectate, avand culori stralucitoare si indraznete.

Se pare ca narghilea este gata sa-si continue popularitatea pentru inca cateva sute de ani.